Preoteasa Narcisa Câdă, redactor coordonator al Departamentului Carte pentru copii şi tineret de la Editurile Patriarhiei Române, a oferit pentru Basilica.ro câteva sfaturi despre familiarizarea copiilor cu noțiunea de post.

Postul în familie nu trebuie să fie povară, ci prilej de creștere duhovnicească, explică preoteasa, care este mamă a patru copii.

Basilica.ro: Ce  este postul pentru copii?

Narcisa Câdă: Deși rutina de zi cu zi a unei familii cu copii este din ce în ce mai aglomerată din cauza nevoilor și a ritmului impus de societate, credința și viața sufletească nu trebuie ignorate. Pentru creștinul care participă frecvent la viața Bisericii, inclusiv pentru cei care perioadele de post de peste săptămână sau de peste an reprezintă timp de cugetare la cele cu adevărat necesare pentru a fi cât mai aproape de Hristos.

În afară de rugăciune, de lectură și de meditație la cele duhovnicești, în această perioadă, părinții sunt atenți și la aspectul culinar, pentru ca mintea să fie alături de Hristos, nu la îmbuibare.

Dar viața unei familii nu se desfășoară doar în incinta casei, ci se extinde în afara ei. Fiecare membru al familiei are un ritm diferit impus de vârstă și de locul unde își desfășoară activitatea în timpul zilei. De aceea, își vor adapta postul la posibilitățile pe care le au.

De exemplu, copiii preșcolari pot ține și ei, după puterea lor, post, diferit de frații lor mai mari și de părinți. Același lucru se poate spune și despre școlari, care, din cauza programului încărcat de la școală, au nevoie de un meniu bogat în proteine, pentru ca organismul să poată face față ritmului alert.

Basilica.ro: În Biserică postul este intensificarea  legăturii cu Dumnezeu și cu semenii, iar postirea vizează integralitatea persoanei. Ce pot face copiii pentru a se apropia de această înțelegere, car este mai mult și mai profund decât abținerea de la consumarea unor tipuri de alimente?

Narcisa Câdă: Copiii au nevoie să înțeleagă că a posti nu înseamnă doar a mânca produse de post, ci înseamnă și a renunța la ceva ce ocupă din timpul lor și îi distrage de la rugăciune și de la reflectarea spre cele duhovnicești.

Astfel, cei mai pofticioși pot renunța la dulciuri, cei care petrec mult timp la televizor pot să-l închidă pentru a putea petrece mai mult timp făcând ceva util pentru cei din jurul lor, cei care sunt prinși de mirajul telefonului, a jocurilor și a aplicațiilor media pe care acesta le oferă, îl pot folosi strict pentru a comunica cu familia, fiind, de asemenea, mai empatici cu tot ceea ce îi înconjoară.

Așa vor fi atenți atât la natură, cât și la cei din jurul lor. Vor avea grijă să-și cultive respectul față de ei, să le vorbească frumos, să îi sprijine atunci când sunt în diferite nevoi. Vor înțelege că postul nu înseamnă doar grijă mărită asupra propriei persoane, ci înseamnă și atenție îndreptată asupra celuilalt.

Basilica.ro: Vă rugăm să ne dați câteva repere practice pentru gestionarea postului copiilor.

Narcisa Câdă: Mai întâi nu trebuie renunțat la a-i încuraja – acesta este termenul potrivit – pe copii să mănânce mâncăruri de post, chiar dacă teoretic ni se pare imposibil.

Exersarea postului poate avea loc miercurea și vinerea, ba chiar și în timpul postului mai lung, măcar câteva zile. Copiii se vor obișnui cu ideea de a mânca mai puțin și cu mai multă atenție în alegerea ingredientelor și astfel, încet, mâncarea de post va intra în meniul lor, devenind ceva obișnuit.

Încurajarea de a mânca produse de post nu trebuie prezentată copiilor ca o povară a părinților care se străduiesc să le gătească alimente ce sunt pe placul lor, ci poate fi prezentată ca o modalitate de a petrece timpul împreună în bucătărie.

Copiii pot participa la realizarea meniului de post și la pregătirea mesei. Iar pregătirea mesei împreună poate deveni, în timp, o rutină ce îi va ajuta pe copii să devină responsabili. Copiii și părinții vor petrece timpul constructiv, făcând din perioada postului un moment prielnic de cunoaștere reciprocă și de discuție ziditoare de suflet.

Așadar, postul nu înseamnă numai atenție îndreptată asupra propriei persoane, ci înseamnă și a fi atent și la cel de lângă tine, a-l lua de mână și a urca împreună pe scara ce duce la Dumnezeu. Iar copiii ne prezintă cel mai bine, zi de zi, prin curăția lor sufletească, acest exercițiu de a crește duhovnicește, la care trebuie să fim atenți și noi, adulții.

Foto credit: Freepik.com